Friday, February 1, 2008

Radu... Iti zic eu ce e fericirea.

In primul rand, banuiesc ca-ti amintesti de poza asta... Si de ucigasii de mere.
Te iubeeeeeeeeeesc!
Mai tii minte ce fericiti eram in ziua aia, din iunie? Mai tii minte cand ai deschis berea cu dintii? Mai tii minte ca ni s-a facut rau dupa ce am mancat si pe urma radeam ca prostii de noi insine? Mai tii minte cand i-am zis mamei tale ca o iubesc? Mai tii minte copii aia care se jucau cu furtunu'? De era sa ne udam...
Haha, aia era fericire. Si defapt, inca e, cand imi amintesc, cand ne amintim. Fericirea e in fiecare lucru marunt, nu are cum sa fie in cele marete, pentru ca cele marete sunt si ele alcatuite din molecule... Din fericiri mai mici.
Si cred ca tu esti persoana care m-a vazut in cel mai avansat stadiu de fericire, si in acelasi timp cel care a incasat de la mine cele mai multe palme la nervi si depresie. In clasa a patra ti-am lipit talpa aia pe spate, acum nu imi dau seama cum am reusit, ca nu mai ajung. Da' sau schimbat multe rau de atunci... Inclusiv tu si eu, perceptiile si principiile, si apa plata s-a transformat in suc de hamei.
Da' eu tot te iubesc.
"Gata, gata, il sun!"
"... Poi totul incepand cu cetatea si terminand cu o caramida."
"Dude, ai rili rili lav iu!"
etc.
etc.
etc.
Stii, nu-mi vine sa cred ca cel mai mult timp am fost suparati unul pe celalalt 4 minute si jumatate. Si asta din cauza unei pernite cu ciuperci. Da' nu stiu, nu stiu cum poti sa fi mereu la fel de vesel. Imi place asta, ca razi mereu. Si incerc si eu sa fac la fel, dar de obicei nu-mi iese la fel, pentru ca unii nu se exteriorizeaza asa de mult. Nu inseamna ca nu sunt fericiti, inseamna doar ca nu stiu ca sunt fericiti, ca nu isi dau seama de ceea ce au si e atat de pretios. Nu critica totusi, ca lumea se simte lezata in momentul in care ai curajul de a te exprima liber. Tine pentru tine, si da-le celorlalti un exemplu, fa-i sa se simta superiori, asa ii ajuti.
Oamenii ma intreaba mereu de ce sunt asa de "sictirita". Ei bine, nu sunt. Doar ca ma lasa rece. Aproape totul ma lasa rece, iar despre ceea ce nu ma lasa rece, ma pref ca nu ma intereseaza. Sunt eu, cu gandurile mele, care fiecare are o personalitate distincta, si cu cat petrec mai mult timp cu ele realizez ca in timp se transforma in oameni. Da' tu ai fost mereu gandu' meu cel mai emancipat. (Nu incerca sa intelegi metafora asta)
Si uite, ca parantezele inca sunt la moda, pentru ca asa vreau eu! Ca mie nu imi plac s*t*e*l*u*t*e*l*e*.
Si totul e asa cum vrei tu. Fericirea e pretutindeni, chiar si in tristete daca noi vrem asta.

Suntem fericiti, deci existam.

1 comment:

~Artemi~ said...

'Fericirea e pretutindeni, chiar si in tristete daca noi vrem asta.'


Asta a fost primul lucru la care m-am gandit dupa ce am citit postul
lu' kiki!


:X