Arta. Artist.

Photo: Andres [ http://happymaker.deviantart.com ]

Stii ca traim intr-o tara in care dupa sondaje 78% din populatie afirma ca nu se duce la teatru fiindca nu are chef? Cand ii intrebi daca le place, ei raspund cu: "De ce mi-ar placea? E de moda veche." Teatrul este vazut de cei care nu pot concepe arta, ca o forma lipsita de expresivitate a acesteia. Cine are nevoie de teatru?
In generatia actuala, viata insasi este un teatru. Un teatru vulgar, realist. Actorii ajung sa fie doar oameni ce se prefac a fi oameni. Daca noi jucam in mod natural niste roluri, mai avem nevoie de teatru? In teatru poti sa-ti exteriorizezi sentimentele care nu sunt permise de societate. Poti fi orice vrei tu, fara a risca sa fii judecat. Uneori, cand oamenii ies de la teatru, invinuiesc actorii pentru ca "ar fi jucat prost", cand defapt ei nu au inteles piesa.
De ce avem nevoie de teatru? Ca sa invatam sa traim. Nu simti niciodata ca realitatea te dezamageste? Atat de absorbit de cotidian, nu ar fi cazul sa mai schimbi ceva? Nu ai nevoie de ceva diferit, ca un rol? Sau poate te temi ca nu o sa-i poti face fata, asa cum nu reusesti sa faci fata caseritei imbracate elegant, sau anuntului de la inceput cu "Va rugam frumos, inchideti telefoanele mobile."
Te provoc. Hai cu mine. Hai sa vedem daca e chiar asa de rau precum se zice, "ca mori de plictiseala", ca te "invechesti" pe un scaun tapitat, la o piesa mai noua decat tine. Invata sa apreciezi adevarata frumuseste a acestei iesiri. Ia-o ca pe o distractie. Ia vezi, poti sa-ti lasi in seara asta acasa problemele, si fitele, si aerul de capitala?
***
Pune mana pe un aparat. Fa o poza. Stiu ca pe urma o vei sterge, nu iti va placea. Vei spune ca nu a surprins nimic, sau ca e banala. Dar defapt, prin obiectiv vezi scena. Nu sterge poza, te rog. O sa fie amintirea noastra. O sa fie arta. Dar de ce avem nevoie de arta?
Arta este in esenta cea mai profunda expresie a creativitatii umane. Arta proasta, aruncata la gunoi, este ceva tragic deoarece exprima esecul uman. Dar singurul esec real este... inexistenta.
Nu te intereseaza nimic din ceea ce e frumos, crezi ca "frumosul" se defineste prin ceea ce le place celorlalti...
Pune mana pe un aparat. Fa o poza, pe care sa n-o stergi. E o clipa din viata ta, o clipa in care ai facut ceva frumos. O clipa in care ai facut ceva care chiar conteaza, ceva real.
Nu te saturi sa fii indiferent? Nu vrei sa te afirmi? Nu te-ai saturat sa decida ceilalti pentru tine iar tu doar sa-i aprobi, pentru ca iti e prea lene ca sa iei cuvantul? Iesi in lume. Iesi in lume, ca lumea-i mare... Exteriorizeaza-ta.
***
Stiu cum sunt oamenii. Stiu cum sunt ei convinsi ca "se distreaza". Stiu si eu, mult prea bine cum e sa te trezesti dimineata, cu gandul la iesirea din ziua respectiva. Iti tarasti picioarele, faci un dus fierbinte, stai juma' de ora imbracat cu un prosop ca ti-e lene sa te imbraci... Iesi in strada, claxoane, balti, flegme cazatoare din cer si sintagme mirifice prin statiile de metrou. Toate ne caracterizeaza. Fac parte din noi.
Si ajungi. De obicei mai tarziu. Uneori mai devreme, si aproape niciodata la timp. Si-apoi iti pui mana in sold si-ntrebi: "Ce facem?".
Pauza.
Apoi te trezesti in aceeasi cafenea, in acelasi bar, in aceeasi bodega, pe aceeasi banca din acelasi parc... Mereu un cliseu care se repeta. Seara, te afunzi in canapea, cu mobilu' langa tine, implorandu-l din priviri sa sune, dar nu se intampla niciodata nimic. Iar singurul motiv este acela ca tu nu vrei sa se intample ceva.
Impodobeste-ti patul cu reviste, citeste ore intregi, asculta muzica in timpul ala... Citeste ce se intampla aici, in tara ta! Vezi unde poti sa mergi, ce poti sa faci sa iesi din mediocru. Vezi un film, o piesa de teatru, o expozitie sau da o fuga la un concert. Bea o bere daca asta-ti place, dar nu te mai lamenta.
Asta nu va schimba nimic.
***
In concluzie... Avem nevoie de arta.