Wednesday, January 9, 2008

Probabilitate


Fie X un interval deschis, limitat de extremitatile lui X. X inseamna frig. Frig este din noiembrie pana in februarie. In martie ninge. Exista 4 luni de frig si 4 luni de caldura, ceea ce inseamna ca raman 3 luni nedefinite. Septembrie este infinit, parcurile se umplu de amintiri din vremea calda.
Daca X este egal cu X maxim si X minim, rezulta ca intre A si C exista B. Prima litera eeste mereu rosie. A este rosu. B exista. De C nu sunt chiar atat de sigura, ar putea fi bej sau ar fi putut sa se vaporizeze in perioada aflata intre frig si caldura.
1 si cu 2 fac 4. In septembrie nu ninge pentru ca nu este martie, dar este infinit. Parcurile sunt si ele infinite, deoarece devin umblate in septembrie. Intr-o cutie mica incape un vis mare, iar intr-o cutie mare incap doua vise mici. Intr-o cutie si mai mare intra 4 din fiecare.
Daca X minim inmultit cu B da 2, atunci putem spune despre martie ca este bej si ca incap intr-o cutie mica, dar cum C este adevarat nu putem afla decat cauze de deces pricinuite de cele 4 luni de vreme rece.
Desi totul este relativ, daca din "tot" am scadea X ori X, am obtine cele doua exceptii fractionare ale relativitatii, pe care eu le-am luat si le-am incuiat intr-o casa de dimnesiuni obisnuite. Acum stau in fata acestei cased si incerc sa gasesc intrarea. Vad o usa si o fereastra. Usa este incuiata de cand am incuiat-o. Exceptiile se afla incuiate de cand le-am incuiat. Nu pot intra pentru ca nu imi mai amintesc daca am lasat cheia intre 1 si 2 sau intre 2 si 4. Am uitat cum arata camerele sau cum am aranjat lucrurile, pentru ca m-am incuiat afara, in frig.
Pentru ca X la a doua este egal cu X la infinitul relativ, frigul este caldura. Frigul fiind caldura, lunile nedefinite vor fi si ele tot frig, deoarece se rotunjesc.
1 si cu 2 fac 3.
Probabilitatea ca cineva sa creada este egala cu numarul de IQ supra un vis mare si doua vise mici...

Tuesday, January 1, 2008

Despre Cosmin


E ciudat cat de mult te poate frapa ceva atat de nesemnificativ cum ar fi cateva cuvinte mazgalite pe un perete murdar de amintiri, sau o ciocolata calda gretos de dulce, bauta intr-o cutie de vise... E ciudat cat de mult te poate marca un vis, si cat de mult inseamna o privire ce se bate in cuie pe retina celui ce-o priveste. E neasteptat sa simti, fix in clipa in care iti mototolesti sentimentele si intentionezi sa le arunci intr-un cos cu gunoaie pe care scrie "reciclabil". Dar e frumos sa-ti amintesti! :)

"Timpul sta tot timpul"
Nu-i asa? In clipa in care cauti sensul, orice paradox capata sensuri noi, interpretate. Orice paradox ajunge sa insemne ceea ce iti doresti tu sa insemne. Iar ce iti doresti tu stiu, si-mi pare bine ca stiu! Iar cel mai bine imi pare ca iti pot da...

Intr-un timp am fost efectiv doritoare sa ma schimb, sa-mi schimb perceptiile, modul de exprimare si felul in care ma exteriorizez. Iar tu ai fost mereu acolo, si ai avut ceva de zis si de concretizat. Datorita tie am realizat ca trebuie sa pretuiesc ceea ce sunt, si ceea ce spun, fiecare fraza, fiecare rand... Iar eu le pretuiesc. Aceste randuri le pretuiesc mult de tot, pentru ca o sa stea scrise destul timp, si nu neaparat aici, in format HTML, ci poate sub o forma mai speciala, mai putin clara pentru ceilalti... Iar aceste ganduri devin si ele sentimente, imbogatite cu cuvinte simple cum ar fi "te iubesc" sau cu gesturi, vise, atingeri.

Iar mie acum nu imi mai trebuie 3,45 motive sa rad dimineata. Nu imi mai trebuie 2.69 de motive sa nu cad, pentru ca stiu ca are cine sa ma prinda. Iar tu nu ai nevoie de un infinit de motive ca pozele sa fie vesele cand nu sunt...

Poti sa ma tii de mana si sa imi promiti ca nu o sa te rupi? Poti sa-mi spui ca ma iubesti de fiecare cand mintea mea o ia razna, si doresc din nou sa o impachetez si sa o trimit departe? Poti, nu-i asa...? :)