Mai mult decat ar fi cazul..?

Simt nevoia sa respir, mai mult decat e nevoie in mod normal. Nu mai vreau nimic, nici fular, nici cafea, nici picaturi de ploaie... Pentru ca astea ma sufoca. Isi schimba mereu pozitia, din spatele urechii si ajung pana pe barbie. Tot praful asta cosmic imi inunda narile, si nu ma lasa sa dorm ziua. Se leaga de mine, in fiecare zi, mai mult decat ar fi cazul.
Aberez, aberez mult. Nu suport sa le dau papucii gandurilor mele, pentru ca se intorc mereu, simtindu-se jignite. Vorbesc despre pace, unghii roase si fire de praf in aceeasi propozitie, dar nimeni nu ma opreste pentru ca oamenii nu au timp sa asculte. Aberez si in scris, aberez si in viata. Totul e defapt o aberatie colorata, rupta dintr-un vis uscat. Aberatiile se gasesc la colt, 3 bucati la zece mii. Si totusi... Aberez, poate, mai mult decat ar fi cazul.
Iar cand am ceva important de zis, tac. Tac pentru ca mi-e frica sa nu fiu judecata, tac pentru ca stiu ca oamenii nu o sa asculte nici macar atunci: Aberatiile i-au pierdut pe toti pe drum! Tac, nu vorbesc, nu spun nimic, pentru ca mi-e teama sa le dau celorlalti de inteles ca nu au intotdeauna dreptate. Tac atat de mult in esenta, incat linistea ajunge sa se confunde cu aparenta. Tac, cand consider eu ca asa e bine. Dar daca tac mai mult decat ar fi cazul?...
Rad, ma comport ca un copil de mult prea multe ori pe zi. Privesc cai portocalii pe peretii-n picatele de cel putin 3 ori, si cant in dus macar o data. Ma prefac ca nu-nteleg, ca sa mi se mai explice. Imi place sa va aud vorbind. Arunc cu bulgari de zapada doar ca sa ma joc... Si apoi sa-mi simt mainile calde. Stau dimineata si pierd timpu' in oglinda, pentru ca acum am crescut si ajung fara sa ma ridic pe varfuri. Dar poate ca sunt copil... mai mult decat ar fi cazul.

Si poate ca am scris... mai mult decat trebuie.