Dificultati tehnice

Renunt. Defapt, am renuntat deja. Le-am intors spatele in cel mai reverentios mod cu putinta , tuturor parerilor voastre impertiente si criticlor puerile. Ma lasa rece. La fel de rece ca si caloriile de pe cutia cu inghetata. Nu m-a interesat foarte mult niciodata, nu puteti nega asta, dar totusi, pentru un timp pot spune ca am incercat sa inteleg. Acum realizez ca ori sunt incapabila, ori nu are niciun sens. Si imi mai dau seama si ca stateam agatata cu dintii de toti hipiotii al caror IQ nu il depaseste pe cel al unui cotor de mar. Nu ma intelegeti gresit, nu incerc sa critic pe nimeni, nu e in interesul meu. Doar ca sunt curioasa sa vad cum suna aceste cuvinte, atent selectionate ca si bucatile de fructe din iaurt, suna atribuite altor persoane. Sper ca pana la sfarsitul articolului nu vor exista cereri de drepturi de autor. Poate ca in cazul asta, obrazul ala brazdat de cosuri o sa isi faca simtita prezenta, si o sa cauzeze o tacere mai mult sau mai putin inteligibila.
Vin si eu cu urmatoarea ipoteza: Sunt gresita fundamental.
Voi ce spuneti?
Stiu ca de faptul ca imi place verdele, ca ascult Bob Marley si Pink Floyd, ca am freza ciufulita, ca gandesc dar de obicei nu spun, ca fac ce vreau, cand vreau si cu cine vreau... Comentati destul. Chiar ma simt flatata sa vad atat de multe statusuri care ma eticheteaza, sincer. Din pacate insa, m-am nascut cu o boala incurabila: lenea. Asa ca in cazul in care cineva asteapta vreun raspuns, regret nespus ca voi fi nevoita sa cauzez dezamagiri.
I-am auzit pe unii spunand ca "nu am sentimente". Haha. A fost chiar haios. M-a facut sa ma simt ca un fel de mutant... Ca un chips Lays fara sare! Dragilor, fiti convinsi ca simt. E in natura firii. Oricat de mutilat ar fi, omului nu i se poate amputa acest simt, al sentimentului. Iubesc. Iubesc poate mai mult decat veti iubi voi in intreaga voastra viata. Dar nu puteti concepe. Dragostea asta... Nu trebuie transformata intr-un cliseu, intr-un kitsch. Doar pentru ca nu strig in gura mare cat de singura ma simt uneori, sau cat de fericita ma face o zi alaturi de prieteni, nu inseamna ca nu le multumesc mereu pentru ca sunt langa mine. Nu inseamna ca nu tin la ei, si ca nu as tampi in lipsa lor. Iar cei carora le pasa, simt la randul lor. Nu au nevoie de dovezi, de inimioare de plus, sau de acel sablon ":x".
Si... ca incheiere. M-a apucat o durere in cot...