Omul cu capsuni

Ne-am intalnit la sectia 3000. De politie.
Mancai capsuni la marginea mormantului...
Primul pe dreapta.
Te cautau. Ca si mine, defapt
Dar le-am spus ca ai zburat.
Nu eu sunt nebuna!
Tu ai scuipat pe flacara lumanarii
Cimitirului de plumb...
Si-ti curgeau lacrimile pe zambetul vehement
Ca pe-o fotografie alb-negru ingalbenita.
Eu purtam o rochie de hartie reciclata,
Sau poate nu purtam nimic:
Mana dreapta imi era rece, ca de obicei.
Ar fi vrut sa-ti stie numele
Dar mi-am amintit ca l-am uitat!
L-am uitat in buzunar, impaturit si ros de molii.
Si totusi tu inghiteai capsuni,
Ti-era totuna. Nu ca azi ar fi altfel.
Azi e numai relativ...
Vorbeau de tine c-ai fi omorat pe cineva.
Pe cine? Pe cineva? Pe altcineva?
Oare eu am murit si-am inviat?
Sau am inviat ca sa-ti aduc tie...
Capsuni?