Despre Andreea

Desi ti-am rezervat un singur paragraf, trebuie sa mentionez ca linistea care isi plimba degetele si-mi gadila sentimentele cand esti langa mine ar fi mutilate de asprimea unor cuvinte neslefuite... Desigur, a abera pornind de la un nimic este un talent, dar in niciun caz ceva benefic. Se spune ca oamenii sunt diferiti pentru a se completa reciproc, si poate ca asta-i cel mai frumos atunci cand eu vorbesc despre soareci pistruiati si asfalt pictat, iar tu imi spui ca ma iubesti... Si totusi amandoua spunem acelasi lucru. In mod paradoxal... Intr-un timp ma atasasem atat de mult de propriile mele ganduri incat nu doream sa le mai parasesc, pentru a nu le rani, iar in schimb am uitat ca realitatea primeaza, si ca poate ranesc alt fel de ganduri, intr-o lume diferita de mintea mea. Iar apoi nu imi mai gaseam cuvintele, pentru ca ma obisnuisem cu solidaritatea gandurilor. Ce ciudatenie... Sa nu-mi gasesc cuvintele, de parca ar fi fost ingropate sub straturi groase de praf, uitate. Pentru prima data tu erai cea care vorbea, iar eu cea care ramanea uimita de propria-mi incapabilitate de a te intelege. Rosteai cuvinte fara prea mult sens, cum ar fi "indiferenta", iar eu nu indrazneam sa te intreb ce inseamna, de teama de a nu fi judecata. Acum stiu ca defapt imi era atat de frica de esec incat numele nostru incepuse sa ma doara... Cred ca a fost pentru prima data cand am uitat de perfuziile mentale, sau de puful de papadie de pe talpi, raspandind miros de mandarina. Pentru prima data cand am realizat ca beau o cafea fara lapte langa tine, intr-o bar unde vroiam sa mergem demult. Pentru prima data cand am realizat ca desi pielea mea mirosea a vise iar ochii spuneau povesti despre libelule pestilentiale, tu-mi multumeai ca nu sunt falsa. (Falsitatea poate fi un beneficiu, dar in niciun caz un talent!) Si atunci, tot atunci mi-am dat seama ce inseamna "indiferenta" despre care imi vorbeai, si cat de tare doare... Si mai stiu doar ca stateam ieri in mijlocul strazii. In stanga tramvaiul jerpelit, in dreapta masinile grabite catre raspuns, cand mi-ai zis "te iubesc", iar eu am cantarit cuvintele pentru a ti le putea inapoia dublu. Dublu, la fel cum este si aceasta dedicatie cu doua paragrafe:
Te iubesc.