[paradox = enunt contradictoriu si, in acelasi timp, demonstrabil; parere (absurda) contrara adevarului unanim recunoscut; ciudatenie, enormitate, absurditate.]
E aceeasi lume, dar vazuta de nebuni. Este o simpla dihotomie [dihotomie = diviziune in doua parti a unui concept, fara ca acesta sa isi piarda intelesul initial], care nu te poate face decat sa te simti mereu... Diferit, deci singur. A defini inseamna a limita, deci rezulta ca nimic nu este palbabil, nimic nu are volumul mai bine delimitat decat nimicul insusi. Astfel nu mai ramane loc pentru complicatii lamuritoare. Fiecare vine, vede si pleaca, asemeni unei piese de teatru, din aceasta viata. Tocmai de aceea pretind ca de cate ori intra in functiune dihotomia asta, in odaia lumii se face lumina. O lumina aspra, ca de neon, ca de aripi de inger.
Desigur, nu fac parte dintre persoanele care se pot lauda ca au vazut vreodata un inger, ca i-au simtit sau ca ar fi purtat cine stie ce discutie coroziva despre sarcasmul schizofreniei. Adevarul (sau cel putin incercarea noastra disperata de a dezbate adevarul), capata o forma propie abia de la 2 in sus.
Paradoxul pierdut de nebunii vazuti de lume... Nu poate spune despre un lucru ca este in acelasi timp el insusi si opusul sau. Dar chiar si asa, conteaza enorm despre ce lucru este vorba. Una este identitatea unei bucati de dantela ingalbenita, alta identitatea lui Ion. Rezulta ca A = A si A = non-A. Doar ca identitatea omului, adevarata personalitate, este un lucru mult mai complex, mai complicat si mai imprevizibil si abstract. Ea este o suma a tuturor trairilor, sentimentelor, durerilor si intrebarilor parcurse de individ de-a lungul unei perioada de dezvoltare, depasindu-se si evoluand. Aceasta identitate "A" este variabila, constituind un grafic individual. Un produs de personalitati virtuale si simetric abandonate in salturile interioare de crestere oragnica si sufleteasca. Fiecare asemenea salt e un "non-A", identic (defapt formal identic) cu "A". Deci, in concluzie, fara posibilitatea echivalentei dintre "A" si "non-A", nu exista libertate, nu exista libertinaj, nu exista viata!
Problema acestor paradoxuri cautate este ca in compozitia lor se gaseste prea multa substanta de umplutura si kitsch-up, un amestec prea maleabil de hipersensibilitate si o agresivitate exagerata.
Dar se stie ca nu mor neuronii cand latra pisicile, si nici magarii nu mananca frunze taiate pentru caini. In definitiv, nu exista ingeri.
2 comments:
complicat, dar imi place
Imi place teoria lui a si non-a si imi mai place ca le-ai comasat frumos intelesurile logico semantice.
Insa vreau sa te anunt ca ingerii exista, sunt printre noi si chiar scriu pe bloguri uneori. Si mai pot dansa si pe un varf de ac:P
Post a Comment