Cateodata totul devine atat de real incat ajung sa ma intreb daca nu cumva toata viata asta este invelisul unei fictiuni pe care omenirea este incapabila sa o perceapa. Stau, ma uit in trecut si imi vine greu a crede ca am trait sa vad atat de multe. Imi vine greu a crede ca am trecut peste atat de multe obstacole pe care inainte le credeam insurmontabile, si care acum par pierdute ca intr-un vis copilaresc.
Dar daca nu am fi copii, am mai fi atat de innebuniti sa simtim ca traim? E suficient sa respiri, sa respiri ca sa iubesti... Poate ca am crezut ca sunt diferita, dar mi-am dat seama ca am cate putin din fiecare om pe care il cunosc. Poate ca nu am vrut sa fiu obisnuita, dar parca incercand mereu sa fiu altfel, am ajuns sa seman din ce in ce mai mult cu restul oamenilor.
Indiferent de realitate, toti vom fi intotdeauna banal de speciali...
Sunday, May 20, 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
I absolutely agree..... somehow, but why do you like to beat your mind with things like this.... I don't know ... continue writing!
Post a Comment