Despre rai

Uitase sa se demachieze, si iesise asa in lume. Nu-l bagase nimeni in seama, pentru ca se stia prea bine: Ingerii ajung ori in palat, ori in canal, beti. Uneori cam intrecea masura cu vodka, dar nu era un om rau. Ultimul ban il daduse unui copil din primul rand al ultimului spectacol, in urma cu doua zile, inainte sa cada cortina de catifea verde.
Isi plimba greu ochii dintr-o vitrina in alta, si il dureau picaturile de ploaie care ii cadeau pe aripile bolnave... Blestema faptul ca era clovn, si ca telul vietii sale era sa se prefaca a fii comic, cand de multe ori simtea ca era singurul care radea de glumele sale. Iubirea il parasise, doar asa patesc ingerii! Se saturase de ridurile si de pielea zbarcita de pe mainile lui, si in loc sa ii cumpere cadou o crema hidratanta cu pH- neutru, ea isi facuse bagajul.
Si pe el il dureau aripile, dar nu avea decat un medicament pentru asta: vodka; defapt avea doua: vodka si iubirea lui, dar aceasta plecase, asa ca ramanea cu primul.
Acum mergea incet pe o strada de-o parte si de a alta a careia se intaltau case mari si vechi, ca ziduri de cetati. Isi imagina cum avea sa ajunga cat de curand in vreun canal, dar se si gandea ca mai avea de trait zile bune pana atunci. Placerea tigarii incepuse si ea sa se cam duca, ca parca fumul nu isi mai avea rost daca nu se contopea cu parfumul ei si cu mirosul tare de cafea de zi de zi.
Uneori statea pe banca si fredona cantece religioase, nu ca ar fi mers el la biserica, dar erau singurele care ii mai aminteau de copilarie. Si acum ar fi facut-o, dar era ingrozitor de frig si reumatismul mainii stangi, a incheieturilor aripilor si a becului stalpului din fata lui ii aratau cat de tarziu se facuse in el. In schimb se va duce acasa, si se va aseza pe un scaun prafuit. In drum va cumpara un ziar de seara, ca as aiba ce citi. Cat timp il mai tineau ochii, vroia sa profite de asta!
Nu era batran, avea treizeci si opt de ani. Il imbatranise doar viata, si durerile permanente de cap. Renuntase sa se mai framante cu problemele existentiale, insa tare ar fi vrut ca iubirea lui se nu se fi casatorit cu un oarecare, si sa fi plecat ca sa ii umple respectivului casa de pui de ingeras. Caci el, un simplu claun cu fata pictata de vopsea alba si ochii conturati de creion rosu, iubise un inger. Ingerul nu il parasise in totalitate, mai pastrandu-se inca esente alea sale pe sub epiderma barbatului, in firele de par pe care le mangaiase si in zambetul mecanic caracteristic meseriei.
Cu cateva saptamani in urma ei doi isi scrisesera numele pe una din ferestrele unui magazin, dar proprietarul l-a sters. Ar fi trebuit sa il inscrie in pavajul din parc, in ciment proaspat, ca sa nu il mai poata sterge nimeni, si sa afle toti ca exista ingeri...
Dar el era un simplu clovn, iar raiul sau avea sa devina un anume canal al orasului. Urma sa se ingroape din ce in ce mai mult in apa murdara, pana cand nu i s-ar mai fi zarit aripile, cravata, ochii creionati asiatic sau nasul rosu.