Tuesday, September 4, 2007

Astenia de toamna

Cafeaua e dulce sau amara? Cearceafurile se uita stramb sau imi zambesc? Si-atunci cand ies afara, praful ma gadila in urechi... Imi spune sa fug, ca imi face el cinste.
Nu ma uit in spate dupa esarfa albastra pe care au lacrimat norii bolnavi de psoriazis. Ochii caprui toamna nu mai plang. Nici cerul iarna, cu conditia sa zambim la poza. Ii pun batranului din tramvaiul 3000 o moneda de 5 centi in palma.
Clovni se plimba de-a lungul unei sfori, eu de-a lungul unei alei pavate prin parc. Trei soareci au buline, ca pistruii sunt o trasatura de familie. Mana stanga ii vorbeste mainii drepte. A ta. Si-o tine strans...
Imi place culoarea maro. Dimineti maro, frunze maro, porumbei maro la nunta... Un pahar de fericire si sarutari cu doua paie. Paranteze desenate pe asfaltul ud incep sa se prelinga. Creta nu este rezistenta la apa!
Mi-e frica sa inchid ochii ca sa nu zdrobesc tot ce vad in jurul meu. Desi ar fi frumos sa fie doar o linie. Mi-a crescut un nufar in par.
Inimi dungate se plimba in tenisi cu sireturi rosii.

Ti-am mai spus cat te iubesc?

2 comments:

Luiza said...

hehe..

Anonymous said...

Misto!
Scrii fain si poetic.
Imi place(i).
Te voi vizita mai des.
Bafta in continuare!

Parca am scris o telegrama lu' mam-mare.