Stii cum e cand te trezesti dimineata si simti cum pielea iti miroase a somn, de parca ai fi visat prea mult? Perdelele sunt trase, si esti singur. Insa e o singuratate placuta. Nu se compara cu serile de vara, cu strazile pustii pe care ploile caldute fura cate un sarut fugar. Nu. E ceva cu totul diferit. Stai pur si simplu fara sa faci nimic, imbracat doar intr-un tricou larg. Te simti fericit dimineata.
Iti indesi fata in perna si vrei sa adormi din nou. Patura e pe jos... A fost cald noaptea. Mereu e cald noaptea. Parca vara ar vrea sa nu ma lase sa dorm. Vrea sa ma tina treaza cat mai mult timp, pentru ca stie ca oricum ma gandesc tot timpul la aceleasi lucru: la tine.
Si totusi nu simt ca ar fi venit vara. Nu stiu de ce, dar uneori am impresia ca eu ma invart in fericirea mea purpurie, iar ceilalti devin din ce in ce mai apatici. Cel putin un lucru vreau sa fie clar: nu imi doresc sa mai primesc telefoane tarzii si lacrimogene. Imi doresc sa nu mai vad niciun prieten care plange. Vreau...
Vreau multe, nu-i asa? Dar nu vreau nimic imposibil. Vreau sa fie dimineata. Vreau sa fie perdelele trase. Vreau sa visez atat de mult incat sa ma doara ochii. Vreau sa fie dimineata mereu.
1 comment:
O, da! Si eu vreau sa fie dimineata si sa dau cu telefonul care suna de perete sau sa ii dau snooze din 5 in 5 minute pentru cateva ore.
E placuta dimineata. Dar e mai placut sa te trezesti visand pe cineva si acel cineva sa fie langa tine, in pat, in tricou larg si mirosind a somn si trandafir rosu...
Buna dimineata!
Post a Comment